miercuri, 27 ianuarie 2010
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Pisica mea!
Pisicuta mea!
O sa va arat niste poze foarte funny cu pisica mea!
Sper sa va placa...
Imi pare rau ca e cu spatele, asa a reusit sa o prinda doctorul! [:D]
Era cu frati si surorile ei!
Ce fata are!
aici sunt toti patru.
Funny.
.... no comm.
vedeti cum mananca?
....
Printre gaini!
O sa va arat niste poze foarte funny cu pisica mea!
Sper sa va placa...
Imi pare rau ca e cu spatele, asa a reusit sa o prinda doctorul! [:D]
Era cu frati si surorile ei!
Ce fata are!
aici sunt toti patru.
Funny.
.... no comm.
vedeti cum mananca?
....
Printre gaini!
vineri, 15 ianuarie 2010
Astazi...
Mda azi domnisoara Nicoleta se tot dadea pe langa mine.... se gudura ca un catel, si nu numai pe langa mine si pe langa mbf-ul meu! Eu sincer nu am bagat-o in seama, am fost mai indiferenta...
De asemenea si bunul meu " prieten " Tiby [ are un fel de obsesie pentru mine!] s-a gudurat pe langa mine, asta pana la ora de engleza, cand am inceput sa ne batem cap in cap cre sa iasa la tabla, al cui raspuns este mai bun... chesti de-astea! Profa era depasita de situatie [=))] Pana la urma am iesit pe rand la tabla, asta nu inseamna ca nu ne-am mai batut cap in cap ca berbecii al cui raspuns este mai bun! Eu sunt ambitioasa de fel, deci nu ma las infranta! Amandoi ne descurcam bine la engleza si de-aia concuram sa vedem care e mai bun! E... si-a trecut si ora de engleza totul a reevenit la normal!
Stiam ca vine ora de geografie... insa nu aveam chef sa invat! deloc!!!Ei bine a trecut si pauza si profu e foarte punctual la si 30 era in clasa!
Eu fiind mai pe la sfarsit am avut timp berechet incat sa invat ceva si sa iau 10!
La educatie civica facem cu diriga, ne-a adus un test si un desen facut de noi [desenul se numeste " Porumbelul paci"]. Erau mai mult niste caricaturi, insa intentia conteaza, asa ca am luat majoritatea 10! si am mai luat un 10 la test!
Deci azi mi-a mers bine! am luat 3 de 10! Insa luni am chimie si nustiu daca pot sa retin toate informatile din caiet, e lectie destul de lunga, insa pana atunci, om trai si om vedea!!!
Va pup,
Denisa
De asemenea si bunul meu " prieten " Tiby [ are un fel de obsesie pentru mine!] s-a gudurat pe langa mine, asta pana la ora de engleza, cand am inceput sa ne batem cap in cap cre sa iasa la tabla, al cui raspuns este mai bun... chesti de-astea! Profa era depasita de situatie [=))] Pana la urma am iesit pe rand la tabla, asta nu inseamna ca nu ne-am mai batut cap in cap ca berbecii al cui raspuns este mai bun! Eu sunt ambitioasa de fel, deci nu ma las infranta! Amandoi ne descurcam bine la engleza si de-aia concuram sa vedem care e mai bun! E... si-a trecut si ora de engleza totul a reevenit la normal!
Stiam ca vine ora de geografie... insa nu aveam chef sa invat! deloc!!!Ei bine a trecut si pauza si profu e foarte punctual la si 30 era in clasa!
Eu fiind mai pe la sfarsit am avut timp berechet incat sa invat ceva si sa iau 10!
La educatie civica facem cu diriga, ne-a adus un test si un desen facut de noi [desenul se numeste " Porumbelul paci"]. Erau mai mult niste caricaturi, insa intentia conteaza, asa ca am luat majoritatea 10! si am mai luat un 10 la test!
Deci azi mi-a mers bine! am luat 3 de 10! Insa luni am chimie si nustiu daca pot sa retin toate informatile din caiet, e lectie destul de lunga, insa pana atunci, om trai si om vedea!!!
Va pup,
Denisa
O pastila de ... Ras [partea 2]
O pastila de ... RAS!
Într-o şcoală, se aude un zgomot teribil dintr-o clasă. Directorul intră în clasă şi vede îngrozit cum toată lumea ţipă, se bate, unii s-au urcat pe bănci. Directorul se repede la cel mai zgomotos şi îl dă afară din sală. Se face dintr-odată linişte.
- Unde este profesorul vostru?
- Tocmai l-aţi dat afară...
Într-o şcoală, se aude un zgomot teribil dintr-o clasă. Directorul intră în clasă şi vede îngrozit cum toată lumea ţipă, se bate, unii s-au urcat pe bănci. Directorul se repede la cel mai zgomotos şi îl dă afară din sală. Se face dintr-odată linişte.
- Unde este profesorul vostru?
- Tocmai l-aţi dat afară...
Urci o blondă şi o brunetă într-un avion. Avionul decolează şi pe la vreo 3000 m le arunci din avion. Care cade prima? Bruneta. De ce? 1)Pentru că blonda e paraşută. 2)Pentru că bruneta este atrăgătoare şi o atrage pămîntul.
Într-o şcoală, se aude un zgomot teribil dintr-o clasă. Directorul intră în clasă şi vede îngrozit cum toată lumea ţipă, se bate, unii s-au urcat pe bănci. Directorul se repede la cel mai zgomotos şi îl dă afară din sală. Se face dintr-odată linişte.
- Unde este profesorul vostru?
- Tocmai l-aţi dat afară...
Într-o şcoală, se aude un zgomot teribil dintr-o clasă. Directorul intră în clasă şi vede îngrozit cum toată lumea ţipă, se bate, unii s-au urcat pe bănci. Directorul se repede la cel mai zgomotos şi îl dă afară din sală. Se face dintr-odată linişte.
- Unde este profesorul vostru?
- Tocmai l-aţi dat afară...
Urci o blondă şi o brunetă într-un avion. Avionul decolează şi pe la vreo 3000 m le arunci din avion. Care cade prima? Bruneta. De ce? 1)Pentru că blonda e paraşută. 2)Pentru că bruneta este atrăgătoare şi o atrage pămîntul.
joi, 14 ianuarie 2010
Offf.... Pitipoancele astea!
Deci nu am crezut ca voi avea vreodata probleme cu aceste specimene! Dar m-am inselat amarnic! O P.C.P.S. a reusit sa se lege de mine! Eu sunt o fire vulcanica de fel, insa in acelasi timp am si autocontrol.
Ieri ma suna Ionelasa-mi spuna ca s-a intalnit cu Miss Alina care ia zis ca Alexandra si Nicoleta [fetele astea iau cerut ieri caietul de matematica Ionelei casa copie tema care ne-a dat-o in clasa, si au vazut ca la sfarsit ionela avea trecuti absenti din mai multe date... ma rog sa trecem mai departe], au inceput sa zica ca ma dau pe mine si pe Ionela cu capul de tabla, ca o sa ne bata [dece?! nustiu!].
Oricum daca mi-as pune mintea cu ele, ar trebuie sa cobor spre centrul Pamantului [=))]! Insa daca vreau sa le bat [cea ce nu as face, fiindca nu sunt genul] le-as bate! Trecand peste astea azi nu am mai reusit sa o suport pe don'soare din specia P.C.P.S.si am inceput sa mai iau de ea si sa ii zic tot ce am pe suflet! Dupaia a inceput sa zica ca ea nu are nimic personal cu mine si cu mbf-ul meu, nu are pe drq! Asta o sa ajunga sa practice cea mai veche meserie din lume la fel ca .... [ prefer sa nu mai comentez].
Oricum azi a luat un 2 si eu am fost in culmea fericiri! [stiu ca nu ar trebui sa ma bucur! dar nu ma pot abtine!]. Deci momentan nu mai vorbesc cu ea! Ma simt asa de usurata ca am reusit sa-i spun tot ce am pe suflet! Yuhu! Eram asa de nervoasa incat mai ca plangeam insa am reusit sa ma abtin ca sa nu-i fac pe plac! Va imaginati ce satisfactie ias fi dat?
I'm a super girl and super girl don't cry!
In rest a fost o zi super! Mbf-ul meu a luat un 10 la biologie! Deci trebuie sa ma laud cu ea! Bravo la cati mai multi de 10!
Pot sa zic ca a fost o zi buna am luat un 10 la fizica, si eu si mbf-ul meu! la Dirigentie am avut o teme super! a trebuit sa povestim despre o intamplare frumoasa din viata noastra si una penibila...
Oricum pot sa zic ca au fost destul penibile...
Azi cred ca am reusit sa-mi arat ambele laturi una buna una rea!
Cam ata acum o sa ma intorc la vesnicele mele teme! oh doamne nu se mai termina odata?
Va las acum! Pa-pa [:*]
Ieri ma suna Ionelasa-mi spuna ca s-a intalnit cu Miss Alina care ia zis ca Alexandra si Nicoleta [fetele astea iau cerut ieri caietul de matematica Ionelei casa copie tema care ne-a dat-o in clasa, si au vazut ca la sfarsit ionela avea trecuti absenti din mai multe date... ma rog sa trecem mai departe], au inceput sa zica ca ma dau pe mine si pe Ionela cu capul de tabla, ca o sa ne bata [dece?! nustiu!].
Oricum daca mi-as pune mintea cu ele, ar trebuie sa cobor spre centrul Pamantului [=))]! Insa daca vreau sa le bat [cea ce nu as face, fiindca nu sunt genul] le-as bate! Trecand peste astea azi nu am mai reusit sa o suport pe don'soare din specia P.C.P.S.si am inceput sa mai iau de ea si sa ii zic tot ce am pe suflet! Dupaia a inceput sa zica ca ea nu are nimic personal cu mine si cu mbf-ul meu, nu are pe drq! Asta o sa ajunga sa practice cea mai veche meserie din lume la fel ca .... [ prefer sa nu mai comentez].
Oricum azi a luat un 2 si eu am fost in culmea fericiri! [stiu ca nu ar trebui sa ma bucur! dar nu ma pot abtine!]. Deci momentan nu mai vorbesc cu ea! Ma simt asa de usurata ca am reusit sa-i spun tot ce am pe suflet! Yuhu! Eram asa de nervoasa incat mai ca plangeam insa am reusit sa ma abtin ca sa nu-i fac pe plac! Va imaginati ce satisfactie ias fi dat?
I'm a super girl and super girl don't cry!
In rest a fost o zi super! Mbf-ul meu a luat un 10 la biologie! Deci trebuie sa ma laud cu ea! Bravo la cati mai multi de 10!
Pot sa zic ca a fost o zi buna am luat un 10 la fizica, si eu si mbf-ul meu! la Dirigentie am avut o teme super! a trebuit sa povestim despre o intamplare frumoasa din viata noastra si una penibila...
Oricum pot sa zic ca au fost destul penibile...
Azi cred ca am reusit sa-mi arat ambele laturi una buna una rea!
Cam ata acum o sa ma intorc la vesnicele mele teme! oh doamne nu se mai termina odata?
Va las acum! Pa-pa [:*]
duminică, 10 ianuarie 2010
Aveti probleme cu pisica vecinilor?
Aveti probleme cu pisica vecinilor?
Nimic mai simplu! Puneti un borcan cu lapte si pana dimineata gasiti pisica in borcan! Singura problema e ca gasiti pisica in borcan, dar borcanul este gol!!!
Nimic mai simplu! Puneti un borcan cu lapte si pana dimineata gasiti pisica in borcan! Singura problema e ca gasiti pisica in borcan, dar borcanul este gol!!!
Buna, am ascultat azi pe la 12:00 pe kiss tv o melodie pe care o canta o trupa, noua se numeste Bloggers si melodia ''Ma doare o luna''.
Eu sincer nu sunt o fana prea mare a acestui gen. Mi se pare ca e genul 2000-2005, stiti si voi genul.
O sa pun link-ul. Oricum ideea e buna dar versurile...
http://www.youtube.com/watch?v=iphFgBtiXfE
Sa-mi spuneti daca va place!
Eu sincer nu sunt o fana prea mare a acestui gen. Mi se pare ca e genul 2000-2005, stiti si voi genul.
O sa pun link-ul. Oricum ideea e buna dar versurile...
http://www.youtube.com/watch?v=iphFgBtiXfE
Sa-mi spuneti daca va place!
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
O pastila de... RAS!
Ei sa mai si radem un pic:
Intr-o zi, un iepure alerga vesel prin padure, cand, deodata, sub un copac, vede un cerb, care fuma un trabuc.
Iepurele: - Ce faci? Ai innebunit? Intr-o zi frumoasa ca asta, in mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine, sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii!
Cerbul: - Ai dreptate! si incepe sa alerge cu iepurele.
In timp ce alergau, cei doi vad vulpea, care tocmai statea cu nasul in cocaina.
Cerbul: - Hei! Aici, in mijlocul naturii, ti-ai gasit sa iei cocaina? Hai, mai bine, cu noi sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii.
Vulpea: - Ai dreptate! si incepe sa alerge cu iepurele si cerbul.
Putin mai incolo, il intalnesc pe lup, cu seringa in mana si cu o doza de heroina pura la indemana.
Vulpea: - Hei! Suntem in mijlocul naturii si tu te droghezi? Mai bine, vino sa alergi cu noi, sa-ti oxigenezi plamanii.
Lupul: - Da' mai duce-ti-va naibii! De fiecare data, cand iepurele ia extasy, noi incepem sa alergam, ca idiotii, prin padure?!
P.S: Sper ca va placut aceasta mica pastila de ras...
P.S2:Daca va placut sa-mi spuneti poate mai pun niste mici pastilulte de ras!
Intr-o zi, un iepure alerga vesel prin padure, cand, deodata, sub un copac, vede un cerb, care fuma un trabuc.
Iepurele: - Ce faci? Ai innebunit? Intr-o zi frumoasa ca asta, in mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine, sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii!
Cerbul: - Ai dreptate! si incepe sa alerge cu iepurele.
In timp ce alergau, cei doi vad vulpea, care tocmai statea cu nasul in cocaina.
Cerbul: - Hei! Aici, in mijlocul naturii, ti-ai gasit sa iei cocaina? Hai, mai bine, cu noi sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii.
Vulpea: - Ai dreptate! si incepe sa alerge cu iepurele si cerbul.
Putin mai incolo, il intalnesc pe lup, cu seringa in mana si cu o doza de heroina pura la indemana.
Vulpea: - Hei! Suntem in mijlocul naturii si tu te droghezi? Mai bine, vino sa alergi cu noi, sa-ti oxigenezi plamanii.
Lupul: - Da' mai duce-ti-va naibii! De fiecare data, cand iepurele ia extasy, noi incepem sa alergam, ca idiotii, prin padure?!
P.S: Sper ca va placut aceasta mica pastila de ras...
P.S2:Daca va placut sa-mi spuneti poate mai pun niste mici pastilulte de ras!
Daca eram...?
Daca eram...?
Daca eram...:
Cel mai, cea mai...
Daca eram...:
- O luna, eram Aprilie, luna in care m-am nascut.
- Un anotimp, eram Primavara
- O zi a saptamanii, eram Sambata
- O parte a zilei, eram Dimineata, pentru ca este cea mai fresh parte a zilei.
- Un animal marin, eramun Delfin, pentru ca au multa energie ca mi.ne
- O directie, eram Inainte(imi place si trebuie sa merg inainte ori ce ar fi)!
- O virtute, eram Curajul
- O personalitate istorica, eramIoana D`Arc, o femeie care a reusit sa schimbe istoria!
- Un lichid, eram RedBul, iti da aaaaripiiii!
- O piatra, eram un MUNTE !
- O planeta, eram Uranus.
- O pasare, eramun Vultur!
- Un tip de vreme, eram Ploia calda din zilele de vara!
- Un instrument muzical, eram CHITARA!
- O emotie, eram Fericirea.
- Un sunet, eram Sunetul Ploi!
- Un element, eram Focul!
- Un cantec, eram PLEASE, DON'T LEAVE ME!
- Un film, eram SINGUR ACASA!
- Un serial, as fi Sienfield!
- O carte, eramCronicile Wardstone!
- Un personaj de fictiune, eram Philipha Gaunt!
- Un fel de mancare, eram Pizza!
- Un oras, eram Paris!
- Un gust, eram Dulce-Acrisor!
- O culoare, eram Albastru!
- Un material, eram Catifea!
- Un cuvant, eram Fericire!
- O parte a corpului, eram Ochii!
- O expresie a fetei, eram Zambetul!
- O materie de scoala, eram Engleza!
- Un personaj de desene animate, eram JERRY!
- O forma, eram ROMB!
- Un numar, eram 13!
- Un mijloc de trasnport, eram METROUL!
- O haina, eram ROCHIE!
- O personalitate celebra, eram MODONNA!
- Un ceai, eram de Fructe De Padure!
- O ciocolata, eram Neagra!
- Un animal de casa, eram Cainele!
- Un animal salbatic, eram Vulpe!
- O floare, eram Trandafir!
- Ziua cea mai frumoasa: JOI!
- Cel mai mare obstacol: LENEA!
- Cea mai mare greseala: SA PLANGI DUPA CINE NU MERITA!
- Radacina tuturor relelor: PROSTIA!
- Distractia cea mai placut: IN GRUP SAU ACASA CU PERSOANELE INDRAGITE!
- Cea mai mare infrangere: SA FI INFRANT DE PERSOANA PE CARE O URASTI!
- Prima necesitate materiala: TELEFONUL MOBIL!
- Ce te face cel mai fericita: CAND SUNT BINE-DISPUSA!
- Cel mai rau sentiment: FRICA!
- Cel mai bun cadou: PRIETENII ADEVARRATI SI UN 10 LA BIOLOGIE!
- Lucrul cel mai de valoarea: SANATATEA!
- Cea mai rapida cale de scapare a problemelor: SINUCIDEREA!(E rapida, dar total NEORTODOXA si NERECOMANDATA!)
- Sentimentul cel mai placut: IUBIREA!
- Cel mai bun remediu: O PASTILA DE RAS!!!
- Persoanele cele mai necesare: PARINTII SI PRIETENII!
- Ce e mai bun decat o carte buna: O CARTE SI MAI BUNA (GENUL: FANTASY SI AVENTURI)!
-
Cum ai putut?
Cum ai putut?
Când eram un căţelus, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele şi te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, şi indiferent de câte perechi de pantofi ţi-am distrus şi de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător şi imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai şi mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopţi în care mă strecuram lângă tine în pat, şi cu boticul lipit de tine, îţi ascultam confidenţele şi visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu maşina, ne opream să mâncăm împreună o îngheţată (eu doar cornetul pentru că “îngheţata era rea pentru căţeluşi”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar şi la mare…Cât moţăiam eu la soare în timp ce te aşteptam să te întorci acasa la sfârşitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă şi în afara casei pentru că îţi căutai un partener uman. Te aşteptam cu rabdare şi te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ţi-am judecat niciodată deciziile şi ţopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Şi m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soţia ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), şi totuşi eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecţiunea şi supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiţi. Curând au apărut “puiuţii umani” şi eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioşia lor, mirosul şi culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc aşa cum îi îngrijeaţi voi… Doar că voi eraţi îngrijoraţi că aş putea să îi rănesc.Şi îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cuşca de câini. Numai eu ştiu cât îi iubeam! Şi am devenit un “prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agăţau de blana mea şi mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioşi urechile şi îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, şi le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aş fi apărat cu preţul vieţii mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor şi le ascultam preocupările şi visele secrete. Aşteptam răbdător la fereastră să aud maşina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel şi le povesteai mandru despre mine. Au trecut câţiva ani şi apoi le răspuneai doar “da” şi schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii şi te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreţinerea mea.
Ţi s-a oferit şansa să te muţi cu serviciul în alt oraş. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că aşa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu maşina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele şi ai spus: “ştiu că veţi găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri şi te-au privit cu tristeţe. Ştiau destinul ce-l aşteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lecţia pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viaţă. Tu m-ai mângâiat uşor pe cap evitându-mi privirea, şi ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda şi lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, aşa cum aveam şi eu una…
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu ştiai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu ştiai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din faţă. I-am lins lacrima de pe mână, aşa cum te lingeam şi pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simţit înţepătura şi lichidul rece împrăştiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am şoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înţelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei şi că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină şi iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viaţă pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel: “Cum ai putut…?”
Nu îi era dresat ei, ci ţie… Îţi era adresat ţie, bunul şi iubitul meu stăpân. Gândul meu era pentru tine. şi la tine mă voi gândi şi te voi aştepta mereu. Fie ca toţi cei dragi ţie să te iubească şi să-ţi fie loiali, cel puţin pe cât te-am iubit şi ţi-am fost eu.
Nu te voi uita niciodată…
Nota autorului
Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, aşa cum mi-a adus şi mie pe masura ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor in fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale şi in cabinetele medicale veterinare.
Spuneţi oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă şi pe viaţă, că animalele merită toată dragostea şi atenţia noastră. Dacă nu îl poţi îngriji, este de datoria ta să îi găseşti altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteţi găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiinţă vie este preţioasă. Te rog, fa ceva pentru a opri sacrificiile şi sprijină campaniile impotriva abandonului fiinţelor necuvântătoare.
Mulţumesc.
Jim Willis
P.S: Daca acesta poveste te-a emotionat, preia-o si da-o mai departe!
Când eram un căţelus, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele şi te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, şi indiferent de câte perechi de pantofi ţi-am distrus şi de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător şi imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai şi mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopţi în care mă strecuram lângă tine în pat, şi cu boticul lipit de tine, îţi ascultam confidenţele şi visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu maşina, ne opream să mâncăm împreună o îngheţată (eu doar cornetul pentru că “îngheţata era rea pentru căţeluşi”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar şi la mare…Cât moţăiam eu la soare în timp ce te aşteptam să te întorci acasa la sfârşitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă şi în afara casei pentru că îţi căutai un partener uman. Te aşteptam cu rabdare şi te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ţi-am judecat niciodată deciziile şi ţopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Şi m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soţia ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), şi totuşi eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecţiunea şi supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiţi. Curând au apărut “puiuţii umani” şi eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioşia lor, mirosul şi culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc aşa cum îi îngrijeaţi voi… Doar că voi eraţi îngrijoraţi că aş putea să îi rănesc.Şi îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cuşca de câini. Numai eu ştiu cât îi iubeam! Şi am devenit un “prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agăţau de blana mea şi mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioşi urechile şi îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, şi le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aş fi apărat cu preţul vieţii mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor şi le ascultam preocupările şi visele secrete. Aşteptam răbdător la fereastră să aud maşina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel şi le povesteai mandru despre mine. Au trecut câţiva ani şi apoi le răspuneai doar “da” şi schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii şi te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreţinerea mea.
Ţi s-a oferit şansa să te muţi cu serviciul în alt oraş. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că aşa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu maşina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele şi ai spus: “ştiu că veţi găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri şi te-au privit cu tristeţe. Ştiau destinul ce-l aşteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lecţia pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viaţă. Tu m-ai mângâiat uşor pe cap evitându-mi privirea, şi ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda şi lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, aşa cum aveam şi eu una…
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu ştiai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu ştiai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din faţă. I-am lins lacrima de pe mână, aşa cum te lingeam şi pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simţit înţepătura şi lichidul rece împrăştiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am şoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înţelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei şi că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină şi iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viaţă pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel: “Cum ai putut…?”
Nu îi era dresat ei, ci ţie… Îţi era adresat ţie, bunul şi iubitul meu stăpân. Gândul meu era pentru tine. şi la tine mă voi gândi şi te voi aştepta mereu. Fie ca toţi cei dragi ţie să te iubească şi să-ţi fie loiali, cel puţin pe cât te-am iubit şi ţi-am fost eu.
Nu te voi uita niciodată…
Nota autorului
Dacă “Cum ai putut?” ti-a adus lacrimi in ochi pe măsură ce ai citit-o, aşa cum mi-a adus şi mie pe masura ce o scriam, este pentru că aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor in fiecare an în adăposturile de animale din toată lumea. Oricine este binevenit să distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp cât este atribuit în mod corespunzător dreptul de autor.
Vă rog sa-l folositi pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe site-uri web, în buletine de stiri, la adăposturile de animale şi in cabinetele medicale veterinare.
Spuneţi oamenilor că decizia de a adopta un animal de companie este foarte importantă şi pe viaţă, că animalele merită toată dragostea şi atenţia noastră. Dacă nu îl poţi îngriji, este de datoria ta să îi găseşti altă familie care să o facă. La orice adăpost de animale puteţi găsi sfaturi bune în acest sens. Orice fiinţă vie este preţioasă. Te rog, fa ceva pentru a opri sacrificiile şi sprijină campaniile impotriva abandonului fiinţelor necuvântătoare.
Mulţumesc.
Jim Willis
P.S: Daca acesta poveste te-a emotionat, preia-o si da-o mai departe!
vineri, 8 ianuarie 2010
Buna:) ce mai faceti? Eu navigand pe net, am descoperit ceva...
Sper sa va placa si voua cum mia placut si mie:)
Si sa revenim la ale noastre... Azi mi-a facut o vizita mbf-ul meu sa vada daca mai am maseaua umflata... Din pacate, mai este umflata... Oricum eu sunt fericita ca a venit pe la mine! Cu ea nu ma plictisesc niciodata.
De pe la scoala nu am ce sa va povestesc, pot doar sa zic ca colegii imi simt lipsa. Am ratat 2 teste si teza la romana [:D]. Testele erau la chimie si geografie... Offf ... scoala asta!
Oricum sper sa vizionati cu placere!
Sper sa va placa si voua cum mia placut si mie:)
Si sa revenim la ale noastre... Azi mi-a facut o vizita mbf-ul meu sa vada daca mai am maseaua umflata... Din pacate, mai este umflata... Oricum eu sunt fericita ca a venit pe la mine! Cu ea nu ma plictisesc niciodata.
De pe la scoala nu am ce sa va povestesc, pot doar sa zic ca colegii imi simt lipsa. Am ratat 2 teste si teza la romana [:D]. Testele erau la chimie si geografie... Offf ... scoala asta!
Oricum sper sa vizionati cu placere!
joi, 7 ianuarie 2010
Deci sunt bolnaviora.... am o masea foarte umflata.. niki nu shtiu cum sa ii zik!
mi sa umflat si ma doare dupa 2 zile de antibiotice
mi sa mai retras! oh Doamne!
mi sa umflat si ma doare dupa 2 zile de antibiotice
mi sa mai retras! oh Doamne!
Etichete:
oh
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



















